necaz

Román

necaz sn (többes szám necazuri)

(loc.prep.) În necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva).
(loc.vb.) A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică.
(loc.vb.) A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva).
(loc.vb.) A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat.
De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia.