Svoboda | Graniru | BBC Russia | Golosameriki | Facebook
Sâta a-o contegnûo

Arbenga

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
44°02′56.81″N 8°12′46.86″E
Da Wikipedia
AR
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
Arbenga
cumün
Arbenga – Stemma Arbenga – Bandiera
Arbenga – Veduta
Arbenga – Veduta
Panu(r)àmma de Arbenga versu u mâ
Localizaçión
StâtoItàlia Itàlia
Región Ligü(r)ia
Provìnsa Savuna
Aministraçión
ScìndicoRiccardo Tomatis (liste civiche de sentru-scinistra) da-o 9-6-2019 (2º mandòu da-o 10-6-2024)
Dæta de instituçión1861
Teritöio
Coordinæ:44°02′56.81″N 8°12′46.86″E
Altitùdinem s.l.m.
Superfìcce36,58 km²
Abitanti23 470[1] (31-10-2023)
Denscitæ641,61 ab./km²
FraçioìnBastia, Campugexa, Leca, Lüxignan, Sàlia, San Fé
Comùn confinantiArasce, Arnascu, Cixan, Utuê, U Sejâ, Villanöva d'Arbenga
Âtre informaçioìn
CAP17031
Prefìsso0182
Fûzo oràrioUTC+1
Còdice ISTAT009002
Cod. cadastrâA145
TargaSV
Cl. scìsmicazöna 3 (sismicitæ bàssa)[2]
Cl. climàticazöna C, 1 203 GG[3]
Nomme abitantiarbenganesi
arbenganexi
ingàuni
Sànto patrónSan Michê Arcangeu
Giórno festîvo29 de setembre
Cartògrafîa
Màppa de localizaçión: Liguria
Arbenga
Arbenga
Arbenga – Mappa
Arbenga – Mappa
Pusisiun da sitè de Arbenga inta Pruvinsa de Savuna
Scîto instituçionâle

Arbenga (in italiàn Albenga, sturicamènte in latìn Albingaunum) a l'è ina sitè e cumün ligü(r)e de 23.470 abitanti[1] ch'a se tröva inta pruvinsa de Savuna, segunda pe' abitanti e pe' aglumeràu ürbàn inte tüttu u savunese. A vegne ciamâ a sitè dae sentu tûri.

«Arbenga, chi nu gh'à da fa, nu ghe vegna.»

(Pruverbiu e mòddu de dì tipicu in sce Arbenga)

Geugrafîa[modìfica | modìfica wikitèsto]

A sitè a se tröva in scia Rive(r)a Ligü(r)e de Punènte, aa cunfluènsa di scciümmi Neva e Aròscia, che i se zuntan e furman a scciümmàia dîta A Sènta, che a fûxa in Arbenga.

A l'è inta ciâna ciü gròssa da Ligü(r)ia, ch'a mezüa 36,51 kmq. U terito(r)iu cumünâle u cumprènde ascì l'ìsu(r)a Gainâa, ch'a l'è distante daa còsta 1,5 chilommetri. Segunda ìsua da regiun pe' estensciùn doppu A Parmâ(r)ia, a l'è cunusciüa semplicemènte dai abitanti cumme L'Ìsu(r)a.

Sto(r)ia[modìfica | modìfica wikitèsto]

U(r)igine du numme[modìfica | modìfica wikitèsto]

U numme u de(r)iva da u Latin Albíngaunum ch'u l'è paéggiu a Album Ingaunum: a sitè capitâle + genitîvu plürâle lìgü(r)e in -um. U numme u l'è indu-eurupeu. Quànde Rùmma a cunquista, divegne Albingaunum. U se pö tradüe in sitè di Ingauni, vistu ch'a l'éa u sentru prinsipâle da tribù di Lìgüri Ingàuni.

U periudu prerumàn[modìfica | modìfica wikitèsto]

A sitè a vegne fundâ aturnu au VI seculu a.C. da ina tribù di Ligüri Antìghi, poi dita di Ingàuni: u nucleu uriginâle sitadìn u se(r)eva stètu culucàu aturnu aa colla de San Martin, ciü a meridiun de l'insediamentu rumàn, pusisiùn strategica ch'a l'ha permessu de sfrütâ u vixìn pòrtu natürale.[4]

Cu-u tempu difatti i Lìgüri i cumensan a furmà ina propia flòtta, grassie ascì au repà(r)u furnìu daa cunfurmasiùn terituriâle, cun scòppi de pirateîa inte zône au reùndu, che venan cuscì purtè sutta au cuntrollu ingàunu.

Inti primmi periudi a se svilüppa ducca in ecunumia agricula, che a fà divegnì u sentru prinsipâle de tütta a Lìgü(r)ia de Punènte, duminandu i terito(r)i cumpresi fra a muderna Sanrémmu e fin au câvu da Cravazòppa a Finâ, rivandu au relatîvu entrutèra e entrandu in cuntattu cun e pupulasiùi di Viagenni, stansiài inte l'âta Valâ du scciümme Tàna(r)u.[5]

I ingauni i strenzan cuscì amicissia cu-i cartaginesi, andàndu a giütâli cuntru Rumma dandughe sustegnu düante a segunda de Guère püniche, cumbatüa fra u 218 e u 201 a.C. e che a purte(r)à a de grosse cunseguènse in sce pupulasiùi lìgü(r)i.

Se cunta che da chi u frài de Annibale, Magun, u l'éa partiu pè anda à Zena; i danni che u l'ha fètu i sun stèti cuscì grossi, che u gruppu che u te vegne in gùa quando ti cianzi u se ciamma Magun.

Dòppu e guère püniche[modìfica | modìfica wikitèsto]

L'aleànsa cun Cartagine a g'ha cumme cunseguènsa a cunquista da parte di rumài intu 181 a.C., difatti doppu a scunfitta de sti chi i ingàuni i se légan au duminiu rumàn, ascì se i cuntinnuan cun de scurerìe piratesche de distürbu, specialmènte sutta au mandàu du cunsule Appiu Claudiu.

E rivôte e venan placàe sulu da u pro-cunsule Lucciu Emiliu Paulu, che u sancìsce a requisisiùn de nàvi arbenganesi e a distrusiùn du nucleu sitadin u(r)iginâ(r)iu e serca de purtà ste pupulasiùi turna sutta aa sfé(r)a de influensa repübricâna in moddu ufisiâle.

Inte sti anni a se ingrandìsce e a se trasfurma int'in impurtante municipium, che u cröve a ciü parte de valàe interne du basìn da Sènta, ciü i terito(r)i di paìsi da valâ du Tànau, cumme Garesce e Urméa, cu-i bùrdi ciü setentriunàli da zòna arbenganese fisài fin ai paìsi ascì de Séva e Pampa(r)àu.[5]

U svilüppu du municipium[modìfica | modìfica wikitèsto]

Da l'annu 89 a.C. i rumài i l'han cuncessu u dirittu latìn ai populi intu nòrd da Penìsu(r)a italiàna, pe' poi dâghe quellu rumàn intu 45 a.C., grassie a Gaiu Giuliu Césa(r)e, cun u quàle u pìa furma ascì u pué lucâle de l'istitusiùn sitadìna.

A testimunià l'impurtansa da realtài arbenganese a l'è a custrusiùn de müaje de difésa in etè repübricàna, che e sircundavan a strutüa du càrdu e du decüman, bâse poi pe' a seguente cunfurmasiùn du burgu, ancùa ancöi de stampu rumàn. A strutüa ürbâna, pe(r)ò, nasciüa da quell'u(r)iginariu castrum fètuu custruì intu 181 a.C. a vegne ciü vôte repiâ e revìsta, adi(r)itüa intu V seculu, sutta a l'impeatù Unô(r)iu.

Sutta u duminiu de Rumma l'intrega zôna a vegghe ducca ina forte pruspe(r)itè, ch'a porta au culegamentu cun e âtre realtè vixìne, tantu che a vegne fèta pasà da chi a Via Julia Augüsta, custruîa a partì dau 14 a.C., sutta a l'impeatù Augüstu, forte da pacificasiùn de pupulasiùi de Àrpi Marittime.

Tante âtre sun pòi e testimunianse lasciàe de stu periudu, cumme ina lunga sé(r)ie de tumbe e âtre strutüe füne(r)âie, dunde sun stèti ritruvài ascì reperti pregiài, cumme u piàttu blö, de fabricasiùn egissia, culucàu inisialmènte inta necròpuli a nord de l'abitàu.[6]

Inte l'Arbenga rumâna se truvavan ascì strutüe cumme e tèrme (svilupàe düante u prinsipàu de Augüstu) a setentriùn de müaje de difésa sitadìne, vixìn au cursu da Sènta e a quéllu ch'u l'éa u véggiu pòrtu natü(r)àle,[7] o ascì cumme l'anfiteâtru, datàu au II seculu d.C, in gràddu de cuntegnî au mascimu tòstu mìlle persùne: fètu ch'u mustra cumme Arbenga a l'éa cumunque ina realtè de riliévu pe' tüttu u punènte.[8]

Daa l'impe'(r)u au mediuevu[modìfica | modìfica wikitèsto]

A partì dau I-II seculu a sitè a và a utegnì a libertè de avé in pròpiu senàu, cun l'elesiun di lucàli decu(r)iùi.

Cu(r)iùsu u fètu che, pe' in bréve periudu, u sitadìn ingàunu Pròculu u l'axéva pruvàu a pruclamâse impe(r)atû aturnu au 280, armandu ascì in pròpiu esercitu, venèndu aa fìn batüu e giüstisiàu.[9]

In Arbenga u se difunde prestu u Cristianéximu, tantu che in scia Gainâa u tröva repà(r)u San Martin Véscu, cuntru e persecusiùi da parte di ariài.[10] Cu-a crîzi da pulitica impe(r)iâle a zôna a végne pü(rLe invâza dai Vixigôti a partì da l'ànnu 402, ch'i deròccan ina grossa pàrte de l'abitàu, pruvucandu grâvi dànni aa pupulasiùn.[9]

Sulu cun u decrêtu du generâle Flaviu Custànsu, dùzz'ànni dòppu a distrusiùn, cumensan i travâji pe' a ricustrusiùn: sta chi a porta in növu impulsu architetônicu, custruèndu edifissi de grande valû cumme u batisté(r)u e a catedrâle de San Michê, dedicâ au santu prutetû sitadìn.

Vegne custruìu ascì u palassu episcupâle, difatti cu-u 451 Arbenga a divegne ascì sede vescuvî: u primmu véscu u l'è Quinsiu.[9][11]

U periudu medievâle[modìfica | modìfica wikitèsto]

Doppu a fin de l'Impe'(r)u Ruman du 476 Arbenga a sübisce primma a duminasiùn Ustrugôta (a partì dau V seculu), pe' poi divegnì üna de sitè ciü impurtanti da Ligü(r)ia sutta a duminasiùn bizantìna, inta divixùn da cuscì dîta Marittima Italorum, mategnüa fin au 641-643[11][5], quande u chìna zü u suvràn lungubàrdu Rota(r)i.[11]

Sutta a sti chi a sitè a vegne turna sachegiâ, anche se a nu perde u sò splendû architetônicu, ch'u vegne preservau intrégu pe' ina buna parte, cumme e müaje de difésa e i prinsipali palassi religiùsi e aministrativi.[5]

L'impurtansa ecunomica, che armenu fin au VI seculu a l'éa restâ ai livelli di periudi presedènti a vegne ridimensciunâ: Arbenga divegne in vicus[5], sensa ciü ina vé(r)a e pròpia aministrasiun.[11]

A nascita du Cumitàu[modìfica | modìfica wikitèsto]

A partì dau 774 u terito(r)iu ingàunu u passa sutta aa duminasiùn di franchi, ch'i dan vitta au Cumitàu Arbenganese, entitè aministratìva estesa da Finâ fin a Sanremmu, mantenedu ina lucale pusisiùn de riliêvu.[11]

Intu fratempu inta ciâna cumensan a imperversâ maneghe de saracen, che e zunzen daa Pruvènsa pe' mâ, purtandu distrusiùi e sacheggi cun cuntinnui sbàrchi in sce coste Lìgüri, prinsipalmènte aturnu aa fìn du IX seculu, quande i venan caciài vìa cu-a battaja de Frascinéu (ben ducumentâ a l'è l'invaxùn de l'891).[12]

Sulu versu a fìn du X seculu a gh'è ina furma de ripresa da pupulasiun ch'a l'éa cianìn cianìn ca(r)à rispettu a l'épuca rumana. Pròpiu intu 950, grassie aa rifurma de Berengâ(r)iu II, Arbenga a finisce drentu aa Marca Arduinica.[13]

Inta sitè a vegne uspitâ ascì a curte da cuntéssa Adelaide de Süsa aturnu au XI seculu[14], sutta 'na furma de marchesàu armenu fin au 1091, periudu düante u quàle a ghe saià ina pruspe(r)itài ecunomica, duvüa ai cumerci cu-u Bàssu Piemunte.[11]

In bréve tempu pe(r)ò a cumensa a furmasiùn de 'na növa istitusiùn lucale: u pîa furma u lìbe(r)u cumün arbenganese. A növa realtè a partecipa difàtti aa prìmma Cruxâ (1098), utenèndu ina sé(r)ie de privilêgi a partì dau 1109.[13]

Sti li i prevedêvan a puscibilitài de cumercializà intu levante du Mediteraneu: a dinamicitè ecunomica a gh'a ascì ciü risvòlti, andàndu a purtà intu terito(r)iu ina növa spinta pe' l'artiginàu. Questu u porta aa custrusiùn de növi edifissi, ingrandendu u sentru abitàu.

U rapòrtu cu-e Repübbriche Ma(r)inà(r)e[modìfica | modìfica wikitèsto]

Lungu tütta sta fàse u se pò nutà ascì cumme u cumün u se aprufitta du cuntìnuu scùntru fra l'Impe(r)u e a Gêxa, reclamandu sèmpre ciü indipendènsa, tantu da scuntrâse a partì dau XII seculu cu-e Repübbriche Ma(r)inà(r)e de Zena e Pìsa.

Cun st'ürtima u gh'éa stàu in atàccu navâle (dü(r)ante in periudu de pâxe fra e due Repübbriche intu 1165[11]), quande i tuscài i dan fögu au sentru sitadin, derucandu e fregàndu i tesô(r)i di edifissi stò(r)ici.[15]

Sciben sta dizaventüa i ingàuni ricustruiscén quellu che i pisài l'han scciapàu, grassie ascì a in risarcimentu firmàu da sti lì intu nuvembre du 1178, dunde van a ricunusce ascì l'esensiùn dae tàsce pe' e nâvi e e mèrci ingàune in ingressu inti terito(r)i da vella cuntrulài.[16]

I arbenganesi turnan a cumercià, scibén indebulìi rispettu a prìmma, andandu sta votta cuntru i interessi di zenesi.

Intu mèximu ànnu du tratàu, difatti, a Repübbrica a mànda ai rapresentanti du cumün ina prupòsta de acòrdu, ch'a l'impunéva u cuntrollu de Zena in sce tütte e imbarcasiùi che l'entrâvan intu lucâle portu.[17]

U cuntrattu, definìu in umiliasiùn pe'i sitadin, u vegne refüàu, e ducca i repübbricài sun custretti a truvà 'na növa stradda pe' metì e màn in sci afàri arbenganesi.

A giütâli i ghe sun i marchesi de Clavesana, che i van a rivendicà in sciu cumün ina sé(r)ie de dirìttu u(r)amài caütti da tèmpu. Bunifassiu du Vastu ducca u se lega cu-i zenesi a partì dau 1192, in funsiùn difenscîva.

Arbenga a se sente ducca custrétta a cegâse aa putènsa repübbricàna e cuscì a sutuscrìve di növi pàtti aa presensa di cunsuli Udùn Malasemènsa, Ubèrtu Lavagnin e Ugé(r)iu de Mà(r)i e du pudestà Bertàmu Cristiàn, intu 1199.[18]

A cunvesciùn sta vôtta a và a limità a libertè de cumerciu e de navigasiùn, ma ascì a porta aa presensa fìssa de 'n cuntingènte militâre zenese in sciu terito(r)iu cumünâle.[11]

Sutta a Repübbrica de Zena[modìfica | modìfica wikitèsto]

Cun st'attu de sutumisciùn i vinculi de l'acordu se fan sempre ciü strêti e Arbenga, asseme ae sitè de Vintimîa e de Savùna, intu 1238 a divegne in cumün de fasiùn ghibelîna, stàndu daa parte de l'impe(r)atû Fede(r)igu II de Svévia.

Cu-a morte de stu chi a situasiùn a se fà ciü dü(r)a e i arbenganesi vegnen turna custrêti a firmà 'na cunvensciun, tantu da duvêsene stà intu 1250 de frunte ai giüdìssi de'n pudesta de nomina zenese, ae dirette dipendense du senàu da Repübbrica.

De cumpetensa du cumün resta ciü sulu l'aministrasiun de tàsce e a gestiùn di traffici cumerciâli, poi adi(r)itüa ridimensciunài a càusa de l'insabiamèntu du portu natü(r)âle, duvüu aa deviasiùn du stò(r)icu cursu du scciümme, vusciüu da Zena cumme punisiùn inti cunfrunti di abitànti.[11]

A fundasiùn de vìlle növe[modìfica | modìfica wikitèsto]

Dü(r)ante a segunda metè du XIII seculu (specialmènte fra u 1250 e u 1290) u cumün, pe' afruntâ u duminiu di Clavesana inte l'entrutèra (cu-i quâli u ghe se(r)à in lungu cunflittu) u funda tütta ina sé(r)ie de "ville növe", burghi furtificài presenti intu cuntâdu aturnu aa ciâna.[19]

Impurtanti avampòsti arbenganesi divegnen Pûi e Villanöva pe' a valà de l'Aròscia e Cixàn[20] inta valâ du Neva, dunde poi i ingàuni devan afruntâ i Du Carettu, infeudài intu Marchesàu de Sücca(r)ellu.[21]

Inte ste növe realtè i rìvan a abità chi i cuntadìn dae valàe: a sti lì i vegnen cuncèssi püe sèrti diritti e scunti. A fundasiùn a gh'axéva cumunque de mutivasiùi cumüi, difàtti i ingàuni i l'axevan sernüu sti posti propiu pe' méju cuntrulà quelli terito(r)i de cunfin.

Ideâle ducca a pusisiùn de Villanöva, dund'u Lerùn u se càccia inte l'Aròscia[19], assemme a quella de Pûi, vista ascì a crescente putènsa de Utuê, sutta au cuntrollu nemìgu.[22]

Pa(r)éggia a mutivasiun da fundasiùn du Burghettu, custituìu ufisialmènte ai 15 d'Avrì du 1260, cun l'acquistu da parte du cumün de diferenti tòcchi de terén, poi destinài aa furmasiùn du burgu abitàu.[23]

I abitànti ch'i vegnen a stà chi, cumme u se pò vegghe inti statüi cumünâli du 1288, i l'éan prinsipalmènte de Tui(r)àn e dau restu da valâ du Varatèlla. A sti chi l'aministrasiùn ingàuna a gh'axeva fra l'âtru dètuu ina se(r)ie de privilégi, cumme a prutesiùn dae invaxùi in cangiu da diretta dipendènsa dai magistrài arbenganesi.[23]

Quattrusentu[modìfica | modìfica wikitèsto]

A partì dau Quattruséntu a cumensa a fàse de decadènsa pulitica e ecunomica da sitadìna, ch'a se tröva intu mézzu dü(r)ànte a guèra fra i zenesi e i Viscùnti.[11]

A rende ancù ciü difissile a situasiùn a se gh'éa mìssa a pèste, che chi a l'axéva curpìu prinsipalmènte aturnu au 1397.[24] propiu doppu a fin de sta li, intu 1400, aprufitàndu de pruteste da pupulasiùn zenese i marchesi du Carettu, du ràmmu de Ca(r)issàn, van a invàdde Villanöva.[24]

A difesa di Arbenganesi u vegne in âtru marchese du Carettu, Carlu, sta vòtta de Savùna. Aa Cêve intu mèntre i pian a parte aa cuntesa i scigù(r)i du pòstu, cuntru Arbenga.

A difesa pe(r)ò de Carlu a se dimustra vinsènte inta bassa valâ e ducca, avéndughe pùia di savunesi A Cêve dumanda a pâxe, firmâ in ànnu doppu.

Segü(r)amènte aturnu a l'ànnu 1413 vegnen agiurnài i statüi cumünàli, in sciu cunsìju du pudestè Brissiu Adurnu, cun u scòppu de cunscide(r)â, pe' l'elesiùn ae càreghe sitadìne tütte e fàsce suciàli.[25]

Növi pruvedimenti peò de difissile aplicasiùn, scicumme che trei ànni dòppu se sèndan turna e lîti, fra a parte di guelfi e di ghibelìn, favu(r)ìe da l'insediamèntu da famìa di Campufregusu au postu di Adurnu[25], sti lì rézzan l'aministrasiùn pe' ben chinz'ànni.

I Adurnu, dunca, se allean cu-i Viscunti milanesi e du1436 Feìppu Ma(r)ia Viscunti u manda u sò cundutê Niculò Piccinin a asediâ e prinsipâli sitè da Rive(r)a, vistu che e sò truppe nu sciurtìvan ciü a penetrà versu Zena, doppu ch'u nu l'éa sciurtìu a pià u Castelettu. L'asêdiu u curpisce ascì impurtanti realtè cumme Vûtri e Finâ.[26]

Arbenga a rexiste a l'asêdiu, ma a ne sciòrte furtemènte indebulìa ecunumicamènte, se dröve ducca in periudu de grave crîzi.[11]

A Ciàna d'Arbenga a vegne prugrescivamènte abandunâ e pòcu sana, trasfurmanduse maniman inte 'na palüdde. Vegne prefe(r)ìa pe i cumerci a vixìna A(r)àsce.[11]

Etài muderna[modìfica | modìfica wikitèsto]

A partì dau Sinquesentu a situasiun a se fa ciü grâve, questu perché versu u mâ diminuiscian i cumerci e l'agricultüa a vegne ridimensciunâ aa cultivasiùn da canapa. I ciü curpìi daa crîzi i sun i prupietà(r)i picìn, mentre i gròssi latifundisti (membri de famìe de l'aristrucrasìa sitadìna) vegnen tucài sulu relativamènte.

Meju u va pe l'artigianàu, cu-i scangi versu u Piemunte, ma a situasiùn a l'è destinâ a vegnì pézzu. Difatti a disanguâ ancù de ciü l'ecunumia d'Arbenga gh'è a cuntinnua muvimentasiùn de trüppe, specialmènte dü(r)ante a guèra fra Carlu V e Francescu I. I sitadìn sun ubligài a furnì uspitalitai e risùrse ascì ai gene(r)àli e ai cumandanti de due fasiùn. Adi(r)itüa u se ferma chi, intu 1536, u stessu impe(r)atû.[27][28]

Sulu inta segunda metè du seculu l'ativitè cultü(r)àle a se repìa, prinsipalmènte grassie a l'asiun da diocexi. Intu stessu mumentu pe(r)ò e incursciui dau de fö(r)a e portan au rafursamentu de difése sitadìne, cun in evidente impiêgu de risurse ecunomiche.

A partì dau Seisentu se svilüppan növe invaxùi, cun l'ucupasiùn piemuntese a partì dau 1625 primma e du 1672 poi, culegâ cun u cunflittu dirèttu cun Zena.

Arbenga a se instradda versu in epuca ancù ciü scü(r)a, lungu tüttu u Settesentu, seculu dü(r)ante a quale a vegne abandunâ l'ativitài cumerciâle e artigianâle, a vegne turna ridimensciunâ a pupulasiùn (de lungu pe' l'emigrasiùn versu âtre lucalitè ciü prudutîve).[27]

Etài cuntempuranea[modìfica | modìfica wikitèsto]

Cu-a revulusiùn fransese Arbenga a ségue e vicende da Repübbrica de Zena: se regòrda peò, fra e âtre côse, l'invaxun de Cixan da parte de l'esercitu piemuntese, in lòtta cuntru i fransesi, fra u 1794 e u 1795, quande a sitè a manda lé ascì u sò esercitu cun scòppu de difésa du burgu.

Propiu inte quellu periudu a situasiùn pezùa, tantu che, inte l'avrì 1764 dan u vìa a tütta 'na sé(r)ie de invaxùi, che portan aa cunquista da Rivêa de Punente fra Vintimìa e Savuna, piàndu u relatìvu entrutèra, cumpresa ascì a vixina valà de l'Aròscia.

Doppu a fìn da Repübbrica de Zena a sitè a vegne anessa intu 1797 aa Repübbrica Lìgü(r)e: inte quellu mumentu a situasiùn a l'éa furtemènte crìtica, perché u teritòiu u l'éa du tüttu lasciàu sensa cuntrollu militàre. Pochi i l'éan difatti i grùppi de l'esercitu fransese, che pe(r)ò de lungu i reprimévan e pruteste intu sàngue.[29]

A livèllu terituiâle Arbenga a vegne inse(r)ìa a partì dau 1797 drentu au Dipartimentu du Ma(r)émula, cun capitàle A Prìa[30]. Da l'ànnu seguente a sitè a passa sutta a Giü(r)isdissiùn da Sènta, da quàle a l'è ascì a prìmma sêde cantunàle (seguîa dau Sejâ, Süccaéllu, Casanöva, Ùnsu, Rànsu, Cuxe e A Cêve), armenu fìn au tèrmine de l'espe(r)iénsa da Repübbrica Lìgü(r)e, intu 1803.[31]

Ducca, cun l'anesciùn du terito(r)iu lìgü(r)e a l'Impe(r)u Fransese, Arbenga a pàssa intu Dipartimentu de Muntenötte, sutta l'arrondissement du Pòrtu, dund'a se trasfurma in sêde giüdisiâ(r)ia[32]

Cun a restaurasiùn du 1814-1815 a sitè a vegne anéssa au Regnu de Sardegna e végne a fâ Pruvinsa, fin au 1859, quande cu-a lézze Rattazzi a vegne ricunvertîa a sircundâ(r)iu, ròllu mantegnüu fin au 1926, ben dòppu a creasiùn du Regnu d'Italia, annu de l'acurpamentu cu-u sircundâ(r)iu de Savùna.

Cuscì, aa fìn da Segunda Guèra Mundiàle, Arbenga a pàssa sutta aa Pruvinsa de Savuna, parte da muderna Repübbrica Italiàna.

Dau 1973 a l'éa diventâ ascì a sêde da Cumünitè muntâna ingàuna, fin au 2008, ànnu du sò acurpamentu cun a Cumünitài muntana du Pulùpixe pe' furmà quella du Punènte Savunese, atîva fìn au 2011, ànnu da sò supresciùn definitîva.

Scìmbuli[modìfica | modìfica wikitèsto]

Bandê(r)a de Arbénga[modìfica | modìfica wikitèsto]

A bandê(r)a de Arbenga a l'è custituîa da 'na crûxe rùssa in campu giânu. A l'è nasciüa intu XII seculu, au tempu di cruxài ch'i l'andaxévan inti pòsti santi du Cristianêximu pe pregâ: inisialmènte a l'éa duve(r)â cu-u campu d'òu, pòi sustituìu cun quellu mudernu.[33]

A bandê(r)a a l'è stèta ricunisciüa ufisialmènte dau prexidénte da Repübbrica Italiana u 24 frevâ du 1979, cun in apôxitu decrêtu.[34]

Abitanti[modìfica | modìfica wikitèsto]

Evulusiùn demugràfica[modìfica | modìfica wikitèsto]

Abitanti censìi[35]

Frasiùi[modìfica | modìfica wikitèsto]

Gemelàggi[modìfica | modìfica wikitèsto]

Pòsti de interesse[modìfica | modìfica wikitèsto]

Architetüe religiuse[modìfica | modìfica wikitèsto]

U cumün de Arbenga u l'è eclesiasticamènte a sêde da diocexi de Arbenga e Impe(r)ia, ducca u l'è frasiunàu inte de diferenti parocchie: Nòstra Scignùa de Puntelungu, San Bernardin (Vaìn), San Michê, Sacru Cö, A Nunsiâ (pe' a frasiun da Bastìa), Santi Fabian e Bastian (Campugéxa), A Sunta (Leca), Santa Marghe(r)ìtta (Lüxignan), San Giacumu Mazû (Sàlia), Santi Scimùn e Giüdda (San Fé) e San Zorzu.

Catedrâle de San Michê[modìfica | modìfica wikitèsto]

L'estèrnu da catedrâle de San Michê

A catedrâle de San Michê a l'è a géxa prinsipàle da sitè, dedicâ au santu prutetû d'Arbenga (San Michê Arcangé(r)u). A cianta u(r)iginâ(r)ia de l'edifissiu a presenta in stîle rumanicu, e püe nu mancan e testimunianse du seguènte ampliamèntu gòticu, ch'u l'ha purtàu aa creasiùn de dùe navàe ai fianchi de quella u(r)iginâ(r)ia. au XIII seculu a curispunde ascì l'artessa du paviméntu, ribasâ, rispettu aa ciassa. Da nutâ u campanìn, inglubàu inta strutüa sulu int'in segundu mumentu, düante ün di tànti rifassimenti da catedrâle, che ancöi u l'è ün di scìmbuli ciü cunusciüi d'Arbenga, assemme ae sò âtre tùri.[38]

Batisté(r)u paleucristiàn[modìfica | modìfica wikitèsto]

U mèximu argumentu in detaiu: Batistêu d'Arbenga.
U batisté(r)u, in sciu sfundu e tùri

L'edifissiu u l'è stètu edificàu intu V seculu, dü(r)ante a ricustrusiùn sitadìna upe(r)â da Flaviu Custansu. U g'ha 'na cianta a furma de decâgunu, in scia quale u se ìssa 'n tambü(r)u utagunàle. Au sò internu se tröva ancù l'antìga funte pe' u batézzu e ina sé(r)ie d'afreschi, risalenti au VI seculu.

Internamènte e öttu müaje presentan ascì de nìcchie de furma alternâ (semi-reunde e quadràe). L'u(r)iginàia otta tardurumàna, custruìa cu-a tecnica de ànfu(r)e inglubàe inta strutü(r)a a l'è andèta perdüa a càusa du restàuru sbajau fètu intu 1898 da l'architettu Alfredo Dandrade.[5]

L'architettu purtughese difatti u pensâva che a cuvertü(r)a a cupula a duvéva êsse 'n rifassimentu du periudu rinascimentàle e ducca a l'axéva caciâ zü: ancöi e ànfu(r)e che se truvavan drentu aa otta e sun cunservae inte nicce du batisté(r)u, e u têitu u l'è ina semplice strutüa de legnu.[39]

Gêxa de Santa Ma(r)ia in Fontibus[modìfica | modìfica wikitèsto]

A gêxa de Santa Ma(r)ia in Fontibus

Sede paruchiàle, a se tröva inth sentru stò(r)icu sitadìn, de fiancu aa catedrâle de San Michê, se pènsa ch'a secce stèta custruìa intu 1098 da parte di muneghi benedetìn, pe' selebrà a presensa de serte funti miraculûse (da chi u vegne u numme apuntu, de in Fontibus).[40]

A gêxa muderna a se(r)éva 'na ricustrusiùn seisentesca de quella presendènte, poi "restruttü(r)â" intu Növesèntu, cun a pèrdita de 'na pursiun de l'edifissiu pe' fa spàssiu au slargamentu de Vìa d'Àste.

Cuntestualmènte u se perde in afrescu ch'u rapresentàva in panu(r)àmma sitadìn, nu recüpe(r)àu, du quale a resta sulu 'na futugrafia, cunservâ inte l'Archiviu Stò(r)icu cumünàle.

A faciâ a vegne ducca purtâ in deré de quarche métru e vegnen azunte növe decurasiun de stüccu e pregiài atâ de quellu periudu.[41]

Santuâ(r)iu de Puntelungu[modìfica | modìfica wikitèsto]

U santuâ(r)iu de Puntelòngu daa stràdda

U Santuâ(r)iu u se tröva de lì d'ataccu a l'antìgu punte ruman che u dà u numme aa zòna, u Puntelungu (ciamàu ascì Puntelòngu o Pontelongu a segunda da prununsia). L'edifissiu religiùsu u l'è gestìu dai fratti fransescài a partì dau 1965, ma e sò u(r)igini e sun bén ciü antìghe.[42]

Dae funti u se sa che ina primma furma de uspissiu u l'éa presente zà primma de l'ànnu Mille, poi prugrescivamènte ingrandìu fin a rivâ au 1250, quande u razunze ina ciü delineâ urganisasiùn. Ina primma caûlla a vegne invéce mensciunâ cumme Ecclesia S. Mariae Pontis Arociae, culegâ cun l'upe(r)àu di muneghi benedetìn de l'Ìsu(r)a Gainâa.[42]

A gêxa muderna a l'è stèta custruìa intu XVIII seculu, a memoja du miraculu avegnüu ai 2 de lüju du 1637, in sustitusiun de quélla presedente.[43]

Gêxa du Sacru Cö[modìfica | modìfica wikitèsto]

A paruchiàle du Sacru Cö

A Gêxa du Sacru Cö a l'è stèta fundâ intu màzzu du 1895, cu-a pôza da primma prìa, au de fiancu da prìmma culònna a scinistra de l'atâ, pe' poi êsse denédetta e duvèrta au cültu intu mazzu du 1896.

Quande a végne averta a g'ha ancù u fundu sensa decurasiùn, questu fin au 1925, ànnu de l'interventu du pitù Sturla de Tü(r)in, e poi de Guida, ch'u pitü(r)a turna a gêxa intu 1957.[44]

Gêxa de San Bernardin de Siêna[modìfica | modìfica wikitèsto]

A gêxa de San Bernardìn

A l'è a sêde paruchiâle pe' u quartê de Vaìn, au de là da Sènta. A strurü(r)a a l'è stèta ti(r)â sciü intu 1467 dai fràtti minù(r)i, ch'i sèrnen a zòna perché abasta distànte dau sentru sitadìn, ma ascì pe' a vixinànsa cu-a Vìa Julia Augusta. L'inaugurasiun a vegne fèta inte l'utùbre du 1480 e in cuntempuranea se custruìsce ascì u vixìn cunventu.

Intu Settesentu vegne ancù ampliàu rispettu aa ciànta u(r)iginàia, pe' poi esse ricunvertìu a uspeâ sutta au duminiu fransése, anche se cu-i inissi du XIX seculu, doppu a caütta da Repübbrica Lìgü(r)e, a strutüa a vegne serâ e a càzze in abandùn.

Restruttüàu cumme caserma militàre sutta ai Sabàudi, vegne in pàrte recupe(r)àu a üsu religiùsu sulu intu 1961 (grassie a l'interesamentu ascì de l'Istitüu internasiunàle di stüddi Lìgü(r)i e du prufesû Nino Lamboglia), mèntre tréi ànni doppu a vegne furmâ a növa paròcchia.[45]

Paròcchia de Léca[modìfica | modìfica wikitèsto]

A prucesciùn di cristi intu 2015
  • Gexa paruchiale da Sunta, du 1790, se tröva intu sentru da frasiun. A cuntegne di dipinti e de ope'e pregiàe, fra sti chi ina presiùsa pà(r)a d'atâ, de(r)ivâ daa presedente paruchiale, dedicâ a Santa Ma(r)ìa du Bòsse(r)u.[46]
  • U(r)atò(r)iu de San Pe(r)u: dedicàu au santu prutetù da frasiun, u se tröva lì d'ataccu aa gêxa da Sunta, sede da lucàle cunfratèrnita.
  • Gêxa de Santa Ma(r)ìa du Bosse(r)u, custruìa inte l'epuca mediuevale, a l'è stâ abandunâ pe-e cunseguense de 'n teràmottu intu XVI seculu, primma du restauru purtàu avanti dau Rotary Club a(r)ascìn a cunservava di afreschi du Quattruséntu, spustai inta gêxa S. Bérnardin a Vaìn pe' metîli au següâu.

Paròcchia de Campugéxa[modìfica | modìfica wikitèsto]

A gêxa de San Zòrzu
  • Gêxa paruchiale di santi Fabian e Sebastian, intu sentru da frasiùn.
  • U(r)atò(r)iu de San Giuvanni Batìsta
  • Capelétta de San Bastiàn, in lucalitè Murtéu.
  • Gêxa növa de San Zorzu, a l'è a paruchiàle da lucalitè, averta a partì dai ànni 1960 pe' tütelà a cunservasiùn de quella véia a se tröva vixin ae opere paruchiali.
  • Gêxa véia de San Zorzu, a l'è ina strutüa du XV seculu, culucà dau semitéiu, a cunserva di pregiài afreschi ispirài aa Divina Cumédia.

Paròcchia da Bastìa[modìfica | modìfica wikitèsto]

A gêxa de San Stêva de Massà(r)u
  • Gêxa paruchiàle da Santìscima Nunsiâ, a l'è scitüâ intu burgu da frasiun. A l'è stâ custruîa a partì dau 1623, ma zà dau 1518 i abitànti da Bastìa sernen a növa gêxa in sustitusiùn de quella de San Steva.
  • U(r)atò(r)iu da Santa Cruxe, in fàccia aa gêxa, a l'è a sêde da lucale cunfraternita.
  • Gêxa de San Steva de Massà(r)u, mensciunâ pe' a primma vòtta 1271, l'edifissiu u se presènta de stile rumanicu, cun ancù a strutüa uriginàia du Duxèntu, tranne che pe' quarche mufifica di periudi sucescîvi. au sò internu u cunserva ina sé(r)ie de afréschi datài fra u 1383 e i inissi du seculu XV.[47]

Paròcchia de Sàlia[modìfica | modìfica wikitèsto]

A faciâ da gêxa de Sàlia
  • Gêxa paruchiâle di Santi Giacumu e Feìppu: fundâ l'11 d'avrî du 1515, quande a cumünitè a sciorte a utegnì l'auturizasiùn daa diocexi de pué custruî ina funte pe' u batézzu legâ aa catedrâle ingàuna. A gêxa d'ancöi a nasce pe(r)ò intu periudu sücescìvu, cun l'ampliamentu e a ricustrusiùn upe(r)ài intu 1622, quandu u vegne custruìu ascì u campanìn. A primma messa a vegne pe(r)ò selebrâ sulamènte intu 1636.[48]
  • U(r)atò(r)iu di Santi Giacumu e Feìppu: u se tröva ciü in bàssu rispettu aa gêxa, a l'è ina custrusiùn picìna e sobria, dutâ de in campanìn a véa. In scia drîta rispettu a l'entrâ a se pö vegghe ina lugetta afrescâ, cun au sentru da rapresentasiùn da Madònna cu-u Bambìn.

Paròcchia de Lüxignan[modìfica | modìfica wikitèsto]

A gêxa de Santa Margaìtta a Lüxignàn
  • Gêxa paruchiàle de Santa Margaitta d'Antiòcchia, a se tröva intu sentru da frasiun. A l'è du XV seculu, cun 'na cianta a crûxe latîna, frasiunâ in tréi navàe. L'edifissiu u l'è stàu ampiliàu aturnu au 1630 cun l'azunta de 'n côru vultàu a mezudì e, sücescivamènte, a vegne rifâ a faciâ, tripartîa verticalmènte. U campanin u l'è invece du XVI seculu.
  • U(r)atò(r)iu de San Bertumê: a strutüa muderna a l'è stâ ti(r)â sciü intu 1780, in scia bàse de quella presedente, crulâ quarche tempu primma. U l'è a sede da lucâle cunfraternita.

Paròcchia de San Fê[modìfica | modìfica wikitèsto]

A gêxa paruchiàle di Santi Scimùn e Giuda
  • Gêxa paruchiàle di Santi Scimùn e Giuda: a se tröva intu sentru da frasiùn. A strutüa a l'è u(r)iginâ(r)ia du XIV seculu, ma u campanìn (rizalènte au seculu XII) u rizülta êsse de stìle rumanicu. L'âtribusiun ai dui sànti a l'è avegnüa int'in segundu mumentu, difatti presedentemènte u santu dedicatà(r)iu u l'éa San Fê.
  • U(r)atôiu de San Giuvanni Batìsta, edificàu intu 1574, a l'è a sede da cunfraternita du paìse. U cunserva au sò internu ina sé(r)ie de afreschi du XVI seculu.

Aree archeulogiche[modìfica | modìfica wikitèsto]

  • Baxîlica de San Vitûre;
  • Baxîlica de San Calòcciu;
  • Ruvìne da Gêxa de San Martin;
  • Gêxa de San Carlu, risalènte au XVII seculu;

Architetüe sivìli[modìfica | modìfica wikitèsto]

Palassi stò(r)ici[modìfica | modìfica wikitèsto]

  • Cumplessu du cunventu de San Duménegu.
  • Palassu Peloso Cepolla.
  • Palassu Oddo: palassu impunènte custruìu du Setesèntu pe inglubamèntu de diferènti cà de urigine medievâle. Sturicamète sêde de 'n culêgiu, aù òspita a bibliutêca sìvica e u museu de màgiche traspaènse, cun l'espusisiun du piàttu blö e âtri reperti rescuvèrti dae antìghe necropuli rumâne.[49]
  • Palassu Veju du cumün.

Âtru[modìfica | modìfica wikitèsto]

Sentru Emys: u l'è in sentru de prutesiun pe' a biscia scrossu(r)a Emys orbicularis ingàuna, specie u(r)iginàia de sta parti, a riscciu estinsiun.

Cultüa[modìfica | modìfica wikitèsto]

Istrusiùn[modìfica | modìfica wikitèsto]

Bibliutêche
  • Bibliutêca sivica "Simonetta Comanedi": a l'è a bibliutêca sivica d'Arbenga, missa intu cian nobile du Palassu Oddu, antiga sêde de culêgiu. In funsiùn zà inti anni '30, inti anni '60 a s'è mescià in Via Enrico D'Aste, pe turnà aa sêde u(r)iginàia du 2009. Intitulà aa bioluga arbenganese Simonetta Comanedi du 2002, a cunta de ciü o menu 30.000 vulümmi in tüttu, cu-u fundu antigu ch'u l'è furmàu da ciü de 4.000 ünitè[50][51].
  • Bibliutêca capitulare: a l'ea a bibliutêca da seculi a servissiu du capitulu da catedrâle arbenganese; dau 1984 a l'è cunservà cumme fundu drentu a l'archiviu da diocexi, segundu a decixùn du vescu Alessandro Piazza de mette insemme tütti i archivi de parocchie. Tra e opere e i manuscriti chi cunservài u gh'è u famuzu Sacro, e vago Giardinello[52][53].
  • Bibliutêca diucesàna "Monsignor Alessandro Piazza": a bibliutêca da diocexi, a se tröva intu seminà(r)iu vescuvìle e, daa sò fundasiùn intu Sinquesèntu cumme fundu du seminà(r)iu, a l'è rivà a tostu 60.000 vulümmi in tüttu, cu-u fundu antigu ch'u ghe n'ha ciü o menu 12.000[54][55].
  • Bibliutêca "Don Umberto Barbena": fundà du 1954, a l'è a bibliutêca specializà da sesiùn arbenganese du CAI. Tra munugrafìe, giurnali e mappe a cunta de ciü de 4.000 ünitè[56][57].
Scö(r)e

Dialettu arbenganese[modìfica | modìfica wikitèsto]

U mèximu argumentu in detaiu: Dialétto arbenganéize.

In Arbenga u se parla 'n dialéttu da lengua ligü(r)e, faxènte parte du ligü(r)e de sentru-punènte du quale u l'è a varietè ciü difüza. L'è ascì parlàu in ti âtri cumüi vixin a Arbénga e in te vàllae du Néva, Pennavàire, Aröscia e Lerùn, spessu cun carateristiche de transisiùn.

Ecunumia[modìfica | modìfica wikitèsto]

Cumünicasiùn[modìfica | modìfica wikitèsto]

In Arbenga sun ben seguii di giurnâli in scia réa, cumme IVG, AlbengaCorsara e u Carciofino. I cutidiài lézüi de ciüi i sun A Stampa e u Seculu XIX.

A Arbenga gh'è ascì ina radiu seguia in tuttu u punènte: Radiu Unda Ligure 101, cun ascì ina segunda stasiun denuminâ Radiu Unda Ligure Italia.

Feste e fêe[modìfica | modìfica wikitèsto]

  • Paliu dei Riùi Ingàuni, rievucasiun stòrica ch'a se tegne tütti i ànni aa stài intu sentru stòricu arbenganese. A manifestasiun a vegghe u cunfruntu fra i riui de Sant'Eulàlia (cu(r)ùi giancu e selèste, a reciamâ a cape'lla da santa aù cacciâ zü), San Scî (gianu e verdu, u l'è u quartê de sud-est, ciamàu cuscì pe vìa de 'n'âtra gêxa, dedicâ au véscu zenese), San Giuànni (u quartê de Turlâ rapresentàu dai cu(r)ùi giacu e russu, ch'u reciamma u santu dedicatà(r)iu du batistêu) e Santa Ma(r)ìa (a parte ciü a nord e a punenete, ch'a pîa u numme daa gêxa de Santa Ma(r)ìa in Fontibus, rapresentâ dai cu(r)ùi giànu e russu). E quattru divixun, pe guagnà a cumpetisiùn devén afruntâse in gâre de tì(r)u cun l'ârcu, zöghi medievâli e du tì(r)u aa còrda.
  • Prucesciun da Madònna de Puntelungu au 2 de Lüju
  • Arbenga in sciù(r)e: pe' in mese, generalmènte in avrì, in tu sentru stò(r)icu, i caruggi e e ciasse vegnen addubàe cun ciante e sciùe tipiche da ciàna, furmandu cuscì diferenti cumpusisiùi.
  • Sagra Du Burgu: a l'è 'na festa ch'a se tegne a Bastia, urganizâ daa lucâle pro-loco, l'urtima settimana d'austu;
  • Sagra du Michettin: se tegne inta lucalitè de San Zorzu a Campugéxa, a l'è ina festa cu-i prudòtti du pòstu;
  • Festa de San Michê: dedicâ au santu prutetû de Arbenga, a se tegne tütti i ànni ai 29 de setembre;
  • Festa de Santa Lusia;
  • Festival da Cansùn in Lengua Ligure, inta frasiun de San Zorzu, u se tegne tütti i ànni intu lucâle teâtru Don Pelle.

Aministrasiùn[modìfica | modìfica wikitèsto]

A cumüna d'Arbenga
Perîodo Prìmmo çitadìn Partîo Càrega Nòtte
26 arvì 1945 3 lüju 1945 Domenico Amari Comitato di Liberazione Nazionale Scindicu
3 lüju 1945 1946 Libero Emidio Viveri Partito Comunista Italiano Scindicu
1946 1951 Libero Emidio Viveri Partito Comunista Italiano Scindicu
1951 1956 Filiberto Romagnoli Democrazia Cristiana Scindicu
1956 1961 Filiberto Romagnoli Democrazia Cristiana Scindicu
1961 1965 Luigi Anfossi Partito Liberale Italiano Scindicu
1965 1967 Libero Emidio Viveri Partito Comunista Italiano Scindicu
1967 1970 Giovanni Isoleri Partito Socialista Italiano Scindicu
1970 1971 Natale Carcheri Democrazia Cristiana Scindicu
23 arvì 1971 12 nuvembre 1971 Renato Casillo Partito Socialista Democratico Italiano Pro-Scindicu
12 nuvembre 1971 1973 Alessandro Marengo Democrazia Cristiana Scindicu
1973 1974 Alessandro Marengo Democrazia Cristiana Scindicu
1974 1976 Giovanni Isoleri Partito Socialista Italiano Scindicu
1976 1978 Mauro Testa Partito Socialista Italiano Scindicu
1978 1981 Angelo Viveri Partito Comunista Italiano Scindicu
1981 2 setembre 1983 Mauro Testa Partito Socialista Italiano Scindicu
2 setembre 1983 18 zenâ 1984 Roberto Parodi Democrazia Cristiana Pro-Scindicu
18 zenâ 1984 18 zügnu 1984 Filippo Basso Democrazia Cristiana Scindicu
18 zügnu 1984 1988 Angelo Viveri Partito Comunista Italiano Scindicu
10 zenâ 1989 25 dixembre 1990 Angelo Viveri Partito Comunista Italiano Scindicu
28 dixembre 1990 12 lüju 1993 Mariangelo Vio Partito Comunista Italiano,
poi Partito Democratico
Scindicu
17 lüju 1993 13 dixembre 1993 Sergio Grandesso Silvestri Cumisà(r)iu straurdinàiu
13 dixembre 1993 27 nuvembre 1997 Angelo Viveri Lista civica di sentru-scinistra
"Alternativa Democratica"
Scindicu
30 nuvembre 1997 2 dixembre 1997 Angelo Viveri Lista civica di sentru-scinistra
"Alternativa Democratica"
Scindicu
2 dixembre 1997 9 marsu 1999 Andrea Santonastaso Cumisà(r)iu straurdinàiu
10 marsu 1999 1º zenâ 2000 Renato Bartoli Cumisà(r)iu straurdinàiu
4 zenâ 2000 31 zenâ 2001 Angelo Viveri Lista civica di sentru-scinistra
"Alternativa Democratica"
Vice scindicu
21 frevâ 2001 28 mazzu 2001 Dionisio Spoliti Cumisà(r)iu straurdinàiu
28 mazzu 2001 28 dixembre 2004 Mauro Zunino Forza Italia Scindicu
28 dixembre 2004 4 arvì 2005 Narcisa Livia Brassesco Cumisà(r)iu straurdinàiu
19 arvì 2005 30 marsu 2010 Antonello Tabbò Uniti nell'Ulivo (poi Partito Democratico)
e lìste siviche de sentru-scinistra
Scindicu
30 marsu 2010 27 nuvembre 2013 Rosalia Guarnieri Lega Nord, Il Popolo della Libertà
e lìste siviche de sentru--destra
Scindicu
27 nuvembre 2013 27 mazzu 2014 Giuseppe Montella Cumisà(r)iu straurdinàiu
27 mazzu 2014 10 zügnu 2019 Giorgio Cangiano Partito Democratico e liste siviche di sentru-scinistra
"Voce alla gente più", "Per Albenga", "Talea d'Albenga"
Scindicu
10 zügnu 2019 10 zügnu 2024 Riccardo Tomatis Liste siviche di sentru-scinistra
"Insieme per il futuro", "Con Albenga", Progetto comune"
Scindicu
10 zügnu 2024 in càrega Riccardo Tomatis Liste siviche di sentru-scinistra
"Insieme per il futuro", "Civica 24", Progetto comune"
Scindicu

Vie de cumünicasiùn[modìfica | modìfica wikitèsto]

Stradde[modìfica | modìfica wikitèsto]

Diferenti e sun e stradde che culegan Arbenga cun e sitè e i paixi vixin: artêja de tranxintu fundamentale l'è a SS1 Aurelia, ch'a porta versu U Sejâ (a punente) e versu A(r)àsce (a levante). Cun st'ürtima lucalitè Arbenga a l'è püe culegâ da 'n rammu de "Aurelia Bis" ch'a g'ha de sciurtìe ascì a Villanöva e inta frasiun da Bastia.

Da Leca a parte poi a Via da Cêve (SP 453), ch'a traversa a valâ de l'Aròscia fin aa Cêve, mèntre se deramma versu nord-punènte a SS 582 da Còlla de San Benardu, culegànte l'intrega valâ du Neva fin a Garesce.

Feruvìa[modìfica | modìfica wikitèsto]

Arbenga a l'è servìa da 'na stasiùn feruviària in scia feruvìa Zena-Vintimìa.

Nòtte[modìfica | modìfica wikitèsto]

  1. 1,0 1,1 Dàttu Istat - Pipulasiun rexidénte a-u 30 d'utubre du 2023.
  2. Clascificaçion sismica (XLS), in sce protezionecivile.gov.it.
  3. Lézze 26 agósto 1993, n. 412, alegòu A, Tabélla di gràddi/giórno di Comùn pe Región e Provìnsa (PDF), in sce efficienzaenergetica.acs.enea.it, 1 màrso 2011, p. 151. URL consultòu o 25 arvî 2012.
  4. (IT) Treccani:I Liguri Ingauni, in sce treccani.it. URL consultòu o 21 novénbre 2021.
  5. 5,0 5,1 5,2 5,3 5,4 5,5 (IT) Vàrri, La piana di Albenga (7), in Guida d'Italia, Liguria, 6ª ed., Milan, Touring Club Italiano, 1982, p. 404, ISBN 88-365-0009-9.
  6. (IT) Arbenga: u piàttu blö, in sce historiaproject.com. URL consultòu o 4 dexénbre 2021.
  7. (IT) L'antiga SPA arbenganese: e terme, in sce albengacorsara.it. URL consultòu o 2 dexénbre 2021.
  8. (IT) L'Anfiteàtru ruman d'Arbenga, in sce scoprialbenga.it. URL consultòu o 2 dexénbre 2021.
  9. 9,0 9,1 9,2 (IT) A stòia d'Arbenga: fra lìgüi e rumài, in sce comune.albenga.sv.it. URL consultòu o 4 dexénbre 2021.
  10. (IT) Federica Pelosi, Turismo, Albenga si affida a San Martino, in Il Secolo XIX, Zena, GEDI grùppu edituiâle, Màzzu 2018.
  11. 11,00 11,01 11,02 11,03 11,04 11,05 11,06 11,07 11,08 11,09 11,10 11,11 (IT) A stòia d'Arbenga: U Mediuevu, in sce comune.albenga.sv.it. URL consultòu l'8 dexénbre 2021.
  12. (IT) Gerolamo Rossi, Contado Albenganese (V), in Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, p. 88.
  13. 13,0 13,1 (IT) Vàrri, La piana di Albenga (7), in Guida d'Italia, Liguria, 6ª ed., Milan, Touring Club Italiano, 1982, p. 405, ISBN 88-365-0009-9.
  14. (IT) Gerolamo Rossi, Contado Albenganese (V), in Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, p. 89.
  15. (IT) Gerolamo Rossi, Comune (VI), in Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, p. 108.
  16. (IT) Gerolamo Rossi, Comune (VI), in Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, p. 109.
  17. (IT) Gerolamo Rossi, Comune (VI), in Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, p. 110.
  18. (IT) Gerolamo Rossi, Comune (VI), in Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, pp. 112-113.
  19. 19,0 19,1 (IT) U Burgu de Villanöva, stòia e urbanistica, in sce villanovadalbenga.com. URL consultòu o 17 lùggio 2021.
  20. (IT) A stòia de Cixàn 'cuntâ da Pierluigi Casalino, in sce sanremonews.it. URL consultòu o 10 zùgno 2021.
  21. (IT) Paola Guglielmotti, (III, 1) Nuove fondazioni signorili nella Liguria duecentesca-I promotori delle rifondazioni, in Ricerche sull'organizzazione del territorio nella Liguria medievale, Firenze University Press, 2005, p. 60.
  22. (IT) Cumün d'Utuê, a stôia e u teritô(r)iu, in sce comune.ortovero.sv.it. URL consultòu o 20 dexénbre 2021.
  23. 23,0 23,1 (IT) U Burghettu: Stòia, in sce comune.borghettosantospirito.sv.it. URL consultòu o 20 dexénbre 2021.
  24. 24,0 24,1 (IT) Gerolamo Rossi, Guerre cittadine (IX), in Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, pp. 179-180.
  25. 25,0 25,1 (IT) Gerolamo Rossi, Guerre cittadine (IX), in Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, p. 183.
  26. (IT) Gerolamo Rossi, Guerre cittadine (IX), in Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, p. 184-185.
  27. 27,0 27,1 (IT) Arbenga: l'etài muderna, in sce comune.albenga.sv.it. URL consultòu o 28 dexénbre 2021.
  28. (IT) Gerolamo Rossi, Gare municipali (XIII), in Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, p. 237.
  29. (IT) Giovanni Assereto, La Liguria occidentale al tempo di Napoleone, in Bagliori d’Europa. Sanremo e Napoleone nel bicentenario dell’annessione all’Impero (1805-2005), Vintimìa, Philobiblon Edizioni, 2005, pp. 20-36.
  30. (IT) AA. VV., Registro delle sessioni del governo provvisorio della Repubblica di Genova dal giorno della sua installazione 14 giugno 1797, Zêna, Stamperia nazionale, 1797, pp. 310-318.
  31. (IT) Daniela Mancini, Divisioni territoriali della Liguria nel periodo Napoleonico, in sce francobampi.it. URL consultòu o 17 zenâ 2022.
  32. (FR) L'almanach impérial pour l'anée 1810, in sce napoleon-series.org. URL consultòu o 17 zenâ 2022.
  33. (IT) Sustituìa in scia tùre di Malasemensa a bandêa d'Arbenga, in sce ivg.it. URL consultòu o 20 novénbre 2021.
  34. (IT) Descrisiùn di scimbuli ufisiâli du cumün de Arbenga, in sce araldicacivica.it. URL consultòu o 20 novénbre 2021.
  35. Statìstiche I.Stat ISTAT  URL cunsultàu u 30-12-2023.
  36. U gemelàggiu fra Arbenga e Carlufòrte, in sce albengacorsara.it. URL consultòu o 20 novénbre 2021.
  37. A se(r)imonia de gemelaggiu fra Arbenga e Carlufòrte (Telemaristella), in sce m.youtube.com. URL consultòu o 20 novénbre 2021.
  38. (ITENESFRRU) A catedrâle de San Michê, in sce comune.albenga.sv.it. URL consultòu o 21 zenâ 2022.
  39. (ITENFRRU) U Batistéu paleucristian, in sce comune.albenga.sv.it. URL consultòu o 24 zenâ 2022.
  40. (ITENFRRU) Arbenga, Santa Maia in Fontibus, in sce paesionline.it. URL consultòu o 29 zenâ 2022.
  41. (ITENFRRU) A gêxa de Santa Maia in Fontibus, in sce comune.albenga.sv.it. URL consultòu o 29 zenâ 2022.
  42. 42,0 42,1 (IT) Puntelòngu: a stòia du Santuâiu, in sce santuariomadonnadipontelungo.com. URL consultòu o 21 novénbre 2021.
  43. (IT) Puntelòngu: u Santuâiu e u pùnte, in sce scoprialbenga.it. URL consultòu o 21 novénbre 2021.
  44. (IT) Paròcchia du Sacru Cö: stòia, in sce sacroalbenga.wordpress.com. URL consultòu o 29 zenâ 2022.
  45. (IT) Gêxa de San Bernardin a-u Munte, in sce scoprialbenga.it. URL consultòu o 29 zenâ 2022.
  46. (IT) Vàrri, La piana di Albenga (7), in Guida d'Italia, Liguria, 6ª ed., Milan, Touring Club Italiano, 1982, p. 422, ISBN 88-365-0009-9.
  47. (IT) Bastia, a gêxa de San Steva, in sce museionline.info. URL consultòu o 5 frevâ 2022.
  48. (IT) E frasiùi de Arbenga, Salea, in sce scoprialbenga.it. URL consultòu o 14 novénbre 2021.
  49. (IT) Palàssu Oddo, descröve Arbénga, in sce scoprialbenga.it. URL consultòu o 12 màrso 2022.
  50. (IT) Biblioteca civica Simonetta Comanedi, in sce anagrafe.iccu.sbn.it. URL consultòu o 9 zùgno 2024 (archiviòu da l'url òriginâle o 15 òtôbre 2023).
  51. (IT) Cumün d'Arbenga - Bibliutêca, in sce comune.albenga.sv.it. URL consultòu o 9 zùgno 2024.
  52. (IT) Biblioteca capitolare, in sce anagrafe.iccu.sbn.it. URL consultòu o 9 zùgno 2024.
  53. (IT) Biblioteca Capitolare, in sce diocesidialbengaimperia.it. URL consultòu o 9 zùgno 2024.
  54. (IT) Biblioteca diocesana "Mons. Alessandro Piazza", in sce anagrafe.iccu.sbn.it. URL consultòu o 9 zùgno 2024.
  55. (IT) Biblioteca diocesana "Monsignor Alessandro Piazza", in sce diocesidialbengaimperia.it. URL consultòu o 9 zùgno 2024.
  56. (IT) Biblioteca Don Umberto Barbera, in sce anagrafe.iccu.sbn.it. URL consultòu o 9 zùgno 2024.
  57. (IT) Biblioteca "Don Umberto Barbera" CAI Sezione di Albenga, in sce caisidoc.cai.it. URL consultòu o 9 zùgno 2024.

âtri prugètti[modìfica | modìfica wikitèsto]

Ligammi de fö(r)a[modìfica | modìfica wikitèsto]

  • (IT) Scìtu ufisiâle, in sce comune.albenga.sv.it. URL consultòu o 9 zùgno 2024.
Contròllo de outoritæVIAF (EN134356601 · LCCN (ENn80001314 · WorldCat Identities (ENn80-001314