Martin Niemöller
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Martin Niemöller | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Lippstadt, Regatul Prusiei, Imperiul German[5][6] |
Decedat | (92 de ani)[1][2][3][4] Wiesbaden, RFG[7] |
Înmormântat | Osnabrück |
Căsătorit cu | Else Bruner[*] |
Cetățenie | Germania[8][6] Imperiul German Germania Nazistă Republica Federală Germania |
Religie | luteranism |
Ocupație | teolog[*] poet submarinar[*] luptător în rezistență[*] activist antirăzboi[*] |
Limbi vorbite | limba germană[9] |
Activitate | |
Premii | Wilhelm-Leuschner-Medaille[*] () Carl-von-Ossietzky-Medaille[*] () Crucea de Mare Merit a Republicii Federale Germania[*] () Crucea de Fier Premiul Lenin internațional "pentru întărirea păcii între popoare" Carl-von-Ossietzky-Medaille[*] () Joseph E. Drexel award[*] () |
Modifică date / text |
Friedrich Gustav Emil Martin Niemöller (n. , Lippstadt, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. , Wiesbaden, RFG) a fost un pastor luteran german cunoscut pentru vederile sale antifasciste. A făcut parte din Biserica Mărturisitoare, implicată în rezistența germană. Niemöller a fost arestat și a supraviețuit detenției în diferite lagăre de concentrare.
Poziția sa este sintetizată în celebrul său citat:[10][11]
„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”
Biografie
[modificare | modificare sursă]În timpul Primului Război Mondial a fost comandantul unui submarin.[12]
A fost pastor luteran la Berlin-Dahlem și s-a remarcat ca unul dintre cei mai mari adversari ai neopăgânismului fascist.[12] A rostit numeroase predici antifasciste în fața a mii de oameni, ceea ce a înfuriat autoritățile naziste care i-au înscenat un proces public, în cadrul căruia a fost achitat.[12]
Pentru convingerile sale ideologice a fost arestat de Gestapo și închis, în perioada 1937-1945, în Lagărul de concentrare Sachsenhausen și în cel de la Dachau.[12]
După eliberare și-a exprimat regretul că nu a făcut mai mult pentru ajutorarea victimelor nazismului. Din acest motiv, a fost unul dintre inițiatorii actului Stuttgarter Schuldbekenntnis („Declarația de vinovăție de la Stuttgart”), publicată la 19 octombrie 1945, prin care Biserica Evanghelică Germană recunoștea că nu și-a manifestat nicio opoziție față de regimul lui Hitler.
A denunțat Războiul din Vietnam și a purtat o campanie intensă în favoarea dezarmării nucleare.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d „Martin Niemöller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Martin Niemöller, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Martin Niemöller, Find a Grave, accesat în
- ^ „Martin Niemöller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Marea Enciclopedie Rusă
- ^ „Martin Niemöller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ LIBRIS, , accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Martin Niemöller Stiftung”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Dorian Furtună, "Dușmanul la naziști: strategii de identificare" Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ a b c d Grigorie T. Marcu, „Note și informații”, în Revista Teologică, Sibiu, anul XXXV, nr. 5, mai 1945, p. 216.