Pietro Citati
 |
Această pagină a fost propusă pentru ștergere.
Motivul: Serie neaprobată de cioturi Decizia privind ștergerea acestei pagini se va lua în urma discuției desfășurate la Wikipedia:Pagini de șters/Articolele create de Alienautic. Vă invităm să vă exprimați acolo opinia față de această propunere, cu argumente bazate pe politica de ștergere. Vă rugăm să nu schimbați titlul paginii pe durata discuției, întrucât legăturile între ea și discuție se vor strica. O decizie privind titlul paginii rămâne a se lua în urma discuției sau după încheierea acesteia.
Către administratori: Înainte de a efectua ștergerea verificați ce pagini trimit aici și dacă istoricul paginii conține vreo versiune validă. |
| Pietro Citati | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3]  Florența, Regatul Italiei[3][1] |
| Decedat | (92 de ani)[4][3] Roccamare(d), Castiglione della Pescaia, Toscana, Italia[5] |
| Înmormântat | cimitero della Misericordia[*][6] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei (–) Italia (–) |
| Ocupație | scriitor critic literar[*] jurnalist eseist |
| Limbi vorbite | limba italiană[7][8] |
| Studii | Universitatea din Pisa Scuola Normale Superiore. Classe di Lettere e Filosofia[*] (diploma di licenza della Scuola Normale Superiore[*], )[1] |
| Limbi | limba italiană |
| Note | |
| Premii | Premiul Médicis pentru literatură străină Premiul Strega Premiul Bagutta Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] Praemium Classicum Clavarense[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Pietro Citati (n. , Florența, Regatul Italiei – d. , Roccamare(d), Castiglione della Pescaia, Toscana, Italia) a fost un scriitor și critic literar italian.[9] [10]
A câștigat Premiul Strega în 1984 pentru Tolstoj.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în Florența[11] într-o familie nobilă siciliană, și-a petrecut copilăria și adolescența la Torino, unde a urmat Institutul Social și, mai târziu, liceo classico Massimo d'Azeglio. În 1942, în timpul războiului, s-a mutat împreună cu familia în Liguria. După război, s-a întors în Toscana și a absolvit în 1951 studiile de literatură modernă la Universitatea din Pisa, ca student la Scuola Normale Superiore. Și-a început cariera ca critic literar colaborând la reviste precum Il Punto - unde l-a cunoscut pe Pasolini - L'Approdo letterario și Paragone.
Din 1954 până în 1959 a predat italiană în școlile profesionale din Frascati și din periferia Romei. În anii șaizeci a scris pentru ziarul Il Giorno. Din 1973 până în 1988 a contribuit la secțiunea culturală a ziarului Corriere della Sera și a fost critic literar pentru La Repubblica între 1988 și 2011, înainte de a se reîntoarce în redacția Corriere della Sera până în 2017.[12]
A scris biografii critice ale lui Goethe, Alexandru cel Mare, Alessandro Manzoni, Kafka[13]Tolstoi, Katherine Mansfield, Giacomo Leopardi,[14] Marcel Proust etc, precum și un scurt memoriu despre prietenia sa de treizeci de ani cu Italo Calvino. Multe dintre paginile sale au fost, de asemenea, dedicate miturilor popoarelor antice și grecilor (Homer mai ales) și doctrinelor religioase și filozofice precum ermetismul.
În Kafka, Pietro Citati l-a făcut pe marele scriitor să declare: „Sunt ca tine, sunt un om ca tine, sufăr și mă bucur ca și tine, ca un înger meticulos și plin de viață, o ființă care trăiește departe într-o lume care nici măcar nu i-a aparținut”.
A fost căsătorit cu toscana Elena Londini și a murit la vila sa din Roccamare, în municipiul Castiglione della Pescaia, la 28 iulie 2022, la vârsta de 92 de ani.[15] [16] [17] Este înmormântat la cimitirul Misericordia din Grosseto.[18]
Influențe și hermeneutică
[modificare | modificare sursă]Citati nu folosește o metodă prestabilită de interpretare în demersul său exegetic: este influențat mai mult de narațiune decât de simpla critică literară. El a declarat: „M-au influențat foarte mult Goethe, Kafka, Gadda, Pessoa, Musil și Borges . Aveau diferite forme de ironie: literară și metafizică, Borges; amețitoare și cu multifațete, Pessoa; iar a lui Musil este infinit de complex. Sunt trei forme de ironie a trei mari scriitori, care au apoi infinite alte fațete”.[19]
El consideră lectura operei literare susceptibilă de variații, în funcție de timpul și momentul în care este citită:[20] «În cărțile mele există întotdeauna o fuziune între viață și interpretarea operei. Eu spun povestea vieții, dar nu întreaga viață: o urmăresc până în momentul în care un om obișnuit se schimbă și devine scriitor, momentul în care ceva se declanșează în el. Încerc să înțeleg secretul acestei metamorfoze a unui om obișnuit – până atunci un om monden, un ofițer sau un angajat – care la un moment dat se transformă în scriitor: din acel moment, cartea mea devine o interpretare a cărților pe care le-a scris”.[21]
Genul biografic
[modificare | modificare sursă]Scriitorul a contribuit la reînnoirea genului biografiei care, începând cu anii șaptezeci, este marcat de amestecul dintre biografie fictivă și roman biografic până ajunge o mutație a naturii operei biografice, în care autorul însuși devine personajul operei literare.[22] El precizează în nota finală a Porumbelului înjunghiat (La colomba pugnalata): «deși conține pagini despre viața lui Proust, Porumbelul înjunghiat nu intenționează să fie, și nici nu este, o biografie».[23]
Premii și recunoașteri
[modificare | modificare sursă]- În 1970 a câștigat Premiul Viareggio pentru non-ficțiune, cu Goethe.[24]
- În 1981 a câștigat Premiul Bagutta cu Short Life de Katherine Mansfield.[25]
- În 1984 a câștigat Premiul Strega[26] cu Tolstoi, o biografie ficțională a scriitorului rus cu același nume publicată de Longanesi în anul precedent.
- În 1991 a câștigat Prix Médicis étrangers pentru Histoire qui fut heureuse, puis douloureuse et funeste (Istoria mai întâi fericită, apoi foarte dureroasă și fatală).[27]
- În 2002, scriitorul spaniol Javier Marías, regele Redondei, l-a numit Duce de Remonstranza.
- În 2009 a fost distins cu premiul Chiara pentru întreaga carieră.
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Goethe, Milano, A. Mondadori, 1970; Milano, Adelphi, 1990. ISBN 88-459-0757-0.
- Il tè del cappellaio matto, Milano, A. Mondadori, 1972; Milano, Adelphi, 2012. ISBN 978-88-459-2699-0.
- Immagini di Alessandro Manzoni, Milano, A. Mondadori, 1973.
- Alessandro. Con i diari e le lettere, Milano, Rizzoli, 1974; Milano, A. Mondadori, 1996. ISBN 88-04-41593-2.
- La primavera di Cosroe, Milano, Rizzoli, 1977; Milano, A. Mondadori, 2000. ISBN 88-04-47333-9. Milano, Adelphi, 2006. ISBN 88-459-2037-2.
- I frantumi del mondo, Milano, Rizzoli, 1978.
- La regina Marmotta, Milano, Emme, 1979.
- Il velo nero, Milano, Rizzoli, 1979.
- Vita breve di Katherine Mansfield, Milano, Rizzoli, 1980; Milano, Oscar Mondadori, 2001. ISBN 88-04-49049-7 - Collana gli Adelphi, Adelphi, Milano, 2014, ISBN 978-88-45-92937-3.
- Manzoni, Milano, A. Mondadori, 1980; 1991. ISBN 88-04-34606-X.
- I racconti dei gatti e delle scimmie, Milano, Rizzoli, 1981.
- Il migliore dei mondi impossibili, Milano, Rizzoli, 1982.
- Tolstoj, Milano, Longanesi, 1983; Milano, Adelphi, 1996. ISBN 88-459-1211-6; Torino, UTET, 2007. ISBN 88-02-07587-5.
- Cinque teste tagliate, Milano, A. Mondadori, 1984.
- Alessandro Magno, con Francesco Sisti, Milano, Rizzoli, 1985. ISBN 88-17-66281-X; Milano, Adelphi, 2004. ISBN 88-459-1913-7.
- Il sogno della camera rossa, Milano, Rizzoli, 1986. ISBN 88-17-85235-X.
- Kafka, Milano, Rizzoli, 1987. ISBN 88-17-66279-8; Milano, Oscar Mondadori, 2000. ISBN 88-04-47862-4; Milano, Adelphi, 2007. ISBN 978-88-459-2211-4.
- Storia prima felice, poi dolentissima e funesta, Milano, Rizzoli, 1989. ISBN 88-17-66278-X; Milano, Oscar Mondadori, 2002. ISBN 88-04-50073-5.
- Ritratti di donne, Milano, Rizzoli, 1992, ISBN 88-17-66276-3.
- La colomba pugnalata. Proust e la Recherche, Milano, A. Mondadori, 1995, ISBN 88-04-39846-9; Milano, Adelphi, 2008, ISBN 978-88-459-2290-9.
- La luce della notte, Milano, A. Mondadori, 1996. ISBN 88-04-41475-8; 2000. ISBN 88-04-48314-8; Milano, Adelphi, 2009. ISBN 978-88-459-2390-6.
- L'armonia del mondo. Miti d'oggi, Milano, Rizzoli, 1998, ISBN 88-17-86006-9; Collana gli Adelphi, Adelphi, Milano, 2015, ISBN 978-88-459-3034-8.
- Il Male assoluto. Nel cuore del romanzo dell'Ottocento, Milano, Mondadori, 2000, ISBN 88-04-46927-7; Collana gli Adelphi, Milano, Adelphi, 2013, ISBN 978-88-459-2833-8.
- La mente colorata. Ulisse e l'Odissea, Milano, Mondadori, 2002, ISBN 88-04-50275-4; Collana gli Adelphi, Milano, Adelphi, 2018, ISBN 978-88-459-3276-2.
- Israele e l'Islam. Le scintille di Dio, Milano, Mondadori, 2003, ISBN 88-04-52020-5; Collana Tascabili. Saggi n.622, Milano, Bompiani, 2019, ISBN 978-88-301-0070-1.
- La civiltà letteraria europea. Da Omero a Nabokov, a cura e con un saggio introduttivo di Paolo Lagazzi, Collana I Meridiani, Milano, Mondadori, 2005, ISBN 88-04-53820-1.
- La morte della farfalla. Zelda e Francis Scott Fitzgerald. ISBN 88-04-55648-X. Parametru necunoscut
|editore=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|edizione=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|città=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|anno=ignorat (ajutor) - Collana gli Adelphi, Milano, Adelphi, 2016, ISBN 978-88-459-3125-3. - La malattia dell'infinito. La letteratura del Novecento, Milano, Mondadori, 2008, ISBN 978-88-04-58305-9.
- Leopardi, Milano, Mondadori, 2010. ISBN 978-88-04-60325-2.
- Elogio del pomodoro, Milano, Mondadori, 2011, ISBN 978-88-04-61301-5.
- Il Don Chisciotte, Collana Saggi, Milano, Mondadori, 2013, ISBN 978-88-04-62942-9.
- I Vangeli, Collana Saggi, Milano, Mondadori, 2014, ISBN 978-88-04-64586-3.
- Sogni antichi e moderni, Collana Saggi, Milano, Mondadori, 2016, ISBN 978-88-04-66447-5.
- Il silenzio e l'abisso, Collana Saggi, Milano, Mondadori, 2018, ISBN 978-88-047-0154-5.
- Dostoevskij: senza misura. Saggi russi. ISBN 977-11-286-0823-2 Verificați valoarea
|isbn=: invalid prefix (ajutor). Parametru necunoscut|editore=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|anno=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|città=ignorat (ajutor) - La ragazza dagli occhi d'oro. ISBN 978-88-459-3749-1. Parametru necunoscut
|editore=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|edizione=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|città=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|anno=ignorat (ajutor)
Filmografie
[modificare | modificare sursă]- Dans la peau d'Italo Calvino (2012), documentar de Damian Pettigrew cu Pietro Citati și Neri Marcorè în rolul lui Italo Calvino
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Elenco degli alunni della Scuola Normale Superiore di Pisa dal 1847 al 1970[*], p. 23 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Pietro Citati, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica
- ^ a b c d e https://www.lemonde.fr/disparitions/article/2022/07/30/la-mort-de-l-ecrivain-et-critique-pietro-citati_6136670_3382.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b E' morto Pietro Citati (în italiană), accesat în
- ^ https://firenze.repubblica.it/cronaca/2022/07/28/news/firenze_pietro_citati_morte_legame_origini-359507019/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.ilgiunco.net/2022/08/03/sepolto-al-cimitero-della-misericordia-pietro-citati-riposera-accanto-alla-moglie-elena/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Carioti, Antonio (). „Morto Pietro Citati, scavò nelle vite dei grandi autori”. corriere.it (în italiană). Arhivat din original la .
- ^ Alfieri, Maria Chiara (). „"Leopardi" di Pietro Citati”. NonSoloCinema (în italiană). Accesat în .
- ^ Carioti, Antonio (). „Morto Pietro Citati, scavò nelle vite dei grandi autori”. corriere.it (în italiană). Arhivat din original la .
- ^ Carioti, Antonio (). „Morto Pietro Citati, scavò nelle vite dei grandi autori”. corriere.it (în italiană). Arhivat din original la .
- ^ Alberto Manguel, Doble juego de culpa, El País, 19/04/2012.
- ^ Andres Trapiello, Leopardi, el moderno, El País, 29/05/2014.
- ^ „Pietro Citati è morto a Roccamare, nella sua amata Maremma”. la Repubblica (în italiană). . Accesat în .
- ^ „E' morto Pietro Citati - Ultima Ora”. Agenzia ANSA (în italiană). . Accesat în .
- ^ „Cerimonia d'addio per Pietro Citati, riposa in cimitero Grosseto - Arte”. Agenzia ANSA (în italiană). . Accesat în .
- ^ „Cerimonia d'addio per Pietro Citati, riposa in cimitero Grosseto”. 3 agosto 2022. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Pierluigi Pietricola (21 novembre 2005). italialibri.net http://www.italialibri.net/interviste/0511-1.html. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor); Lipsește sau este vid:|title=(ajutor) - ^ "Le Mal absolu. Au coeur du roman du XIXe siècle", de Pietro Citati, le Monde, LE MONDE DES LIVRES, 23 avril 2009.
- ^ [nefuncțională]
- ^ René de Ceccatty, Voltairien, LE MONDE DES LIVRES, 23.06.2005.
- ^ Alessandro Iovinelli, L'autore e il personaggio: l'opera metabiografica nella narrativa italiana degli ultimi trent'anni, Soveria Mannelli, Rubbettino, 2005.
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Nomi «eccellenti» tra due secoli”. 2 aprile 2010. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ https://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb11896888f. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Pietro Citati la Wikimedia Commons
| Acest articol biografic despre un scriitor italian este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
| |||||
