Vincenzo Cabianca
Vincenzo Cabianca | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Verona, Italia |
Decedat | (74 de ani)[2][1][3] Roma, Regatul Italiei |
Cetățenie | Regatul Italiei (–) |
Ocupație | pictor |
Locul desfășurării activității | Regatul Italiei |
Limbi vorbite | limba italiană |
Modifică date / text |
Vincenzo Cabianca (n. , Verona, Italia – d. , Roma, Regatul Italiei) [4] a fost un pictor italian din grupul Macchiaioli(d).
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Verona în condiții modeste. Și-a început formarea artistică la Academia din Verona sub îndrumarea lui Giovanni Caliari, iar apoi a studiat la Academia de la Veneția între 1845 și 1847.[4] Admirator al lui Giuseppe Mazzini, a devenit asociat cu mișcarea Tinerei Italii și a fost luat prizonier în timp ce participa la apărarea Bolognei în 1848.[4] După eliberare, a locuit la Veneția din 1849 până în 1853.
În anii 1850, Cabianca a făcut cunoștință cu câțiva artiști, printre care Adriano Cecioni(d), Cristiano Banti și Telemaco Signorini(d), care frecventau Caffè Michelangiolo din Florența, care vor fi cunoscuți sub numele de Macchiaioli(d). A devenit prieten cu Signorini și a călătorit cu acesta și cu Banti la Paris. Influența prietenului său l-a determinat pe Cabianca să se îndepărteze de picturile de gen și să se orienteze spre un realism mai îndrăzneț, începând cu 1858.[4] La fel ca ceilalți Macchiaioli, a pictat peisaje En plein air(d), dar a fost mai reticent decât prietenii săi să renunțe subiectele istorice și literare.[5]
Cabianca a pus accentul pe contraste puternice contraste de valori în picturile sale.[5] Cecioni l-a descris drept „cel mai declarat, violent și dezinhibat macchiaiolo”.[4] Angelo de Gubernatis(d), care i-a numit pe Macchiaioli „dușmani ai oricărui convenționalism și cercetători preciși ai efectelor”,[6] l-a descris pe Cabianca ca fiind interesat în principal de efectele luminii solare. Gottardo Garollo, în Dizionario Biografico, îl descrie pe Cabianca drept un pictor al „efectelor Soarelui”.[7]
Multe dintre picturile sale înfățișează călugărițe; un exemplu binecunoscut este Le monachine (Călugărițele; 1861–62, expoziție din Torino).[8] Alte lucrări din anii 1860 includ La Mandriana și Il Porcile al sole (1860). Întorcându-se din călătoriile din Toscana și Paris în 1864, și-a stabilit domiciliul la Parma din 1864 până în 1868, apoi s-a mutat la Roma.
Printre alte lucrări ale sale se numără Il bagno fra gli scogli; Sant'Angelo all' Isola di Giudecca; Reminiscenze del mare; Gondola bruna; La neve in Ciociaria(d); Le mura del convento și Sotto il portico dei barattieri a Venetia. La Napoli, în 1877, a expus Piccola via presso Perugia; La neve; Una casa ad Anacapri și Reminiscenze d'Amalfi. La Roma, în 1883, a expus Rocca di Papa; Il caligo a Venice; Sul far del giorno; La pace del Chiostro; și Una sera sulla laguna.[9] De asemenea, a pictat în acuarele, printre care La neve a Venice, Il fait sa cour și Sulla marina di Viareggio.
Lucrările din ultimii ani ai lui Cabianca arată influența simboliștilor și a prerafaeliților.[10] A murit la Roma la 21 martie 1902.
Printre colecțiile care dețin lucrări ale lui Vincenzo Cabianca se numără Galleria Nazionale d'Arte Moderna(d), Roma și Muzeul Brooklyn.
Picturi (selecție)
[modificare | modificare sursă]-
Călugărițele (1861)
-
Faleza (1860)
-
Biserica Sf. Petru din Porto Venere (1860)
-
Lumina soarelui (1870)
-
Dimineața (1901)
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d Vincenzo Cabianca, SNAC, accesat în
- ^ a b Vincenzo Cabianca, Autoritatea BnF
- ^ a b Vincenzo Cabianca (în engleză), RKDartists
- ^ a b c d e Steingräber, E., & Matteucci, G. 1984, p. 107.
- ^ a b Broude 1987, p. 107.
- ^ nemico di ogni convenzionalismo e accurato ricercatore degli effetti, cura molto le tonalità della luce e la verità del soggetto., De Gubernatis, page 81
- ^ Dizionario biografico universal, By Gottardo Garollo, 1907, page 402.
- ^ Steingräber, E., & Matteucci, G. 1984, pp. 33–34.
- ^ Dizionario degli Artisti Italiani Viventi: pittori, scultori, e Architetti., by Angelo de Gubernatis. Tipe dei Successori Le Monnier, 1889, page 81-82.
- ^ Broude 1987, p. 111.
Lecturi suplimentare
[modificare | modificare sursă]- Broude, Norma (1987). Macchiaioli: pictori italieni ai secolului al XIX-lea . New Haven și Londra: Yale University Press.ISBN: 0-300-03547-0
- Steinräber, E., & Matteucci, G. (1984). Macchiaioli: Pictori toscani ai luminii soarelui : 14 martie-20 aprilie 1984 . New York: Stair Sainty Matthiesen în asociere cu Matthiesen, Londra.OCLC 70337478OCLC 70337478
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Mai multe lucrări de Cabianca @ ArtNet