ceafă
Etimologie
Din albaneză čafë.
Pronunție
- AFI: /ˈʧe̯a.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceafă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceafă | cefe |
| Articulat | ceafa | cefele |
| Genitiv-Dativ | cefei | cefelor |
| Vocativ | ceafă | cefelor |
- partea de dinapoi a gâtului sau, (p.ext.), a capului.
- regiunea cervicală.
- specialitate de carne de porc din regiunea cefei, afumată sau sărată.
Cuvinte derivate
Expresii
- Când mi-oi (sau ți-oi etc.) vedea ceafa = niciodată
- A face ceafă = a se îngrășa
- Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online