record

română

Etimologie

Din franceză record.

Pronunție

• AFI: /re'kord/

Substantiv

Declinarea substantivului record
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	record	recorduri
Articulat	recordul	recordurile
Genitiv-Dativ	recordului	recordurilor
Vocativ	recordule	recordurilor

1. rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; (p.gener.) realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc.

Cuvinte derivate

• recordist

Expresii

• A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva)
• A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în..

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online